A apărut ştirea interzicerii vălului islamic în Franţa. Purtarea acestuia soldându-se cu amendă. La majoritatea comentariilor am regăsit propria mea opinie.... aceea că merită.
Dar... după ce am citit argumentele pro şi contra acestei hotărâri am realizat că lucrurile nu sunt chiar aşa... şi, ceea ce mi s-a părut cu adevărat interesant a fost mai ales faptul că am regăsit aceeaşi dorinţă puternică ca islamiştii trăitori printre creştini să fie puşi la punct.
Unii spuneau chiar că lumea creştină este mult prea permisivă la agresiunea vădită a musulmanilor. La asemenea afirmaţie am constatat un fapt înfiorător; că practic şi între "molaticii" creştini zace o forţă devoratoare şi că dacă s-ar dezlănţui în toată splendoarea ei ar ieşi urât de tot.
Cum spuneam mai devreme, am constatat că totuşi există persoane care au argumentat de ce această acţiune este incorectă, motiv pentru care rotiţele au început să se învârtă şi prima ideea care s-a ivit m-a dus cu gândul la Biblie şi anume la una din marile diferenţe existente între Noul şi Vechiul Testament este modul de abordare al duşmanului, mai concret, s-a tecut de la "Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte" la "Dacă cineva îţi dă o palmă, întoarce şi celălalt obraz" (nu am pretenţia că am scris cuvintele exact). Aşadar extrapolând aceste principii rezultă - în opinia mea - că stindardul unui adevărat creştin nu este lupta cu vătămare corporală şi nici măcar lupta în idei.
Orice luptă presupune acţiune şi reacţiune... Ce înseamnă aceasta, în contextul expus!?... Simplu... musulmaniii acţionează, creştinii reacţionează, musulmanii acţionează, creştinii reacţionează..... şi tot aşa la infinit se poate presupune.
Tot ce pot să remarc însă este că în spatele disensiunilor religioase nu stau altceva decât luptele pentru putere, pentru acces la bogăţii şi resurse natuarale. Căci de ar fi fost altfel toate aceste lupte ar fi încetat demult.
Să revenim la credinţă, în speţă la cea creştină, cu cîteva extrase din Biblie:
- în Evanghelia după Luca, cap.6, versetul 29:
"Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa;"
- în Evanghelia după Matei, cap.5, versetul39:
"Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt."
- în Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, cap.11, versetul 20:
"Căci de vă robeşte cineva, de vă mănâncă cineva, de vă ia ce e al vostru, de vă priveşte cineva cu măndrie, de vă loveşte cineva peste obraz, - răbdaţi."
Ideea pe care o văd a se desprinde de aici constă în dispariţia eroului de pe front şi apariţia eroului care acceptă moartea ca supremă jertfă în slujba credinţei, prin alegerea de a suporta consecinţele lipsei de reacţie la atacul celor ce vor să supună, în numele, a ceva ce nu cred că propovăduieşte nici o credinţă de pe faţa pământului. Pericolul care apare însă, este acela de cotropire, şi capacitatea unui număr semnificativ de oameni de a vedea un frate sau o soră în cei ce produc teroare, precum cei sfinţi, care în timp ce le este luată viaţa găsesc puterea să se roage pentru sufletul păcătoşilor, pare de neimaginat să cuprindă un număr atât de mare de oameni încât conflictele să fie eradicate.
Aşadar, concluzia ar fi, în opinia mea, că atât timp cât oamenii se vor simţi atraşi de plăcerea diabolică de a-şi supune semenii, tot aşa şi conflictele vor dăinui... căci mereu vor fi destui care să nu accepte să fie călcaţi în picioare de semenii lor....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu