Am constatat abia acum, după apariţia televizată, existenţa unui profesor de matematici - prof. Ioan Ursu - care m-a impresionat extraordinar prin faptul că nu este doar profesor cu numele, ci vădeşte vocaţie pentru ceea ce a ales a face în viaţă. Dar poate chiar mai deosebit este faptul că a găsit un mod inedit de a-şi oferi cunostinţele tinerilor învăţăcei - şi poate nu doar lor, ci oricui doreşte o rapidă recapitulare. Cred că acest om poate fi socotit prin acţiunile sale un adevărat model.
Căutând informaţii despre activitatea profesorului Ioan Ursu am găsit şi această petiţie lansată de dânsul:
http://www.petitiononline.com/petitie1/petition.html
la a cărei semnare invit pe oricine crede că merită suportul.
29 aug. 2011
16 iun. 2011
23 mai 2011
Gândire chircită .... :)
Da ... chircită... pentru că asta se întâmplă când alături cuvinte ca islam şi creştinism în aceeaşi frază. Bineînţeles că nu mă refer la simpla alăturare, ci la când le foloseşti în ideea de a ajunge la conciliere. Mă întreb cât adevăr există între impresia creată de media şi realitate privitor la cît de fanatici sunt islamiştii.... de aici începe torsiunea creierului :). De fapt nu cât de fanatici, deoarece asta e clar... cred... ci mai degrabă oare până unde ar merge în cazul în care creştinii ar aborda tactica "întoarcerii celuilalt obraz". Şi baiul e, că răspunsul pe care eu îl întrezăresc, ar fi că nu s-ar opri până nu ne-ar împuţina într-atât încât să ne poată transforma în sclavi.
Ca mulţi tineri m-au frământat gânduri de genul ce să faci ca lumea să fie mai bună, conflictele să se împuţineze până la a nu mai exista deloc... dar... oricât ai căuta răspunsul, cu timpul constaţi că nu prea e posibil. Mulţi spun că un om cu o putere morală extraodinară, care să dispună de pârghii economice şi instituţionale utilizate în folosul tuturor ar fi soluţia.... dar... din nou dar... pentru mine devine tot mai clar că nu e aşa...
De pildă, orice om oricât de bine intenţionat ar fi, tot e pasibil de greşeală şi cu cât e mai corect şi mai curat, o greşeală a sa e mai vizibilă, e ca un spin în ochii comunităţii în care trăieşte, în comparaţie cu un om cu care întreaga comunitate este obişnuită să facă mereu boroboaţe şi astfel să fie mai permisivă la greşelile acestuia.
Mă gândesc, că dacă fiecare om va încerca în spaţiul său să trăiască după principiul: vreau să trăiesc liber dar libertatea mea nu trebuie să îngrădească libertatea celui de lângă mine, ei bine, abia atunci conflictele vor scădea drastic. Mult mai mult, conflictele vor scădea vertiginos când cei aleşi a fi lideri vor reuşi a nu se îmbăta de puterea acordată, atât de tare, încât să rămână mereu beţi, dar treji doar cât să ia hotărârile potrivite pentru a-şi păstra poziţia un timp cât mai îndelungat.
No, că deja s'o chircit de tot.
Ca mulţi tineri m-au frământat gânduri de genul ce să faci ca lumea să fie mai bună, conflictele să se împuţineze până la a nu mai exista deloc... dar... oricât ai căuta răspunsul, cu timpul constaţi că nu prea e posibil. Mulţi spun că un om cu o putere morală extraodinară, care să dispună de pârghii economice şi instituţionale utilizate în folosul tuturor ar fi soluţia.... dar... din nou dar... pentru mine devine tot mai clar că nu e aşa...
De pildă, orice om oricât de bine intenţionat ar fi, tot e pasibil de greşeală şi cu cât e mai corect şi mai curat, o greşeală a sa e mai vizibilă, e ca un spin în ochii comunităţii în care trăieşte, în comparaţie cu un om cu care întreaga comunitate este obişnuită să facă mereu boroboaţe şi astfel să fie mai permisivă la greşelile acestuia.
Mă gândesc, că dacă fiecare om va încerca în spaţiul său să trăiască după principiul: vreau să trăiesc liber dar libertatea mea nu trebuie să îngrădească libertatea celui de lângă mine, ei bine, abia atunci conflictele vor scădea drastic. Mult mai mult, conflictele vor scădea vertiginos când cei aleşi a fi lideri vor reuşi a nu se îmbăta de puterea acordată, atât de tare, încât să rămână mereu beţi, dar treji doar cât să ia hotărârile potrivite pentru a-şi păstra poziţia un timp cât mai îndelungat.
No, că deja s'o chircit de tot.
15 mai 2011
A te minuna sau a nu te minuna... :)
Azi s-a ales președintele PDL. Extraordinar!.... :) Parcă am fi cu 20 de ani în urmă, dar în varianta în care vorbim liber, însă fără folos, căci nu are nici un efect asupra ălora cărora li se adresează cuvintele.
Toate emisiunile de ştiri comentează - şi pe faţă şi pe dos - evenimentul, de parcă nu mai e nimic altceva interesant în ţara asta. De aici, o viziune - ce-i drept personală - de alăturare cu defunctul partid comunist.
Acu doar mă întreb, când s-au ales la alte partide şefii, tot aşa aprins au discutat despre impactul alegerii făcute? Nu de alta, dar devin aşa, şi mai importanţi decât sunt.
Apoi mai este fastul cu care s-a desfăşurat evenimentul în momentele de criză existente... he, he, he... ce criză tată!... poate pentru orcine, mai puţin pentru ăia de se cred stăpâni. Sunt mai dihai decât amintiţii comunişti.
Cu doi ani în urmă prin zona de-mi plimb căţelul, întâlnii un newyorkez ce-şi plimba al său căţel. La un moment dat intrai în vorbă cu el. Ce-mi zise mă luă cu fiori... cică se face ce se face ca să se reinstaureze comunismul aici. Ce am zis eu!? ... Individului, nimic, dar în sinea mea am zis că i dus cu pluta.
Pe măsură ce trece timpul şi diverse evenimente se succedă constat că s-ar putea să-mi revizuiesc opinia de atunci referitor la individul cu pricina.
Toate emisiunile de ştiri comentează - şi pe faţă şi pe dos - evenimentul, de parcă nu mai e nimic altceva interesant în ţara asta. De aici, o viziune - ce-i drept personală - de alăturare cu defunctul partid comunist.
Acu doar mă întreb, când s-au ales la alte partide şefii, tot aşa aprins au discutat despre impactul alegerii făcute? Nu de alta, dar devin aşa, şi mai importanţi decât sunt.
Apoi mai este fastul cu care s-a desfăşurat evenimentul în momentele de criză existente... he, he, he... ce criză tată!... poate pentru orcine, mai puţin pentru ăia de se cred stăpâni. Sunt mai dihai decât amintiţii comunişti.
Cu doi ani în urmă prin zona de-mi plimb căţelul, întâlnii un newyorkez ce-şi plimba al său căţel. La un moment dat intrai în vorbă cu el. Ce-mi zise mă luă cu fiori... cică se face ce se face ca să se reinstaureze comunismul aici. Ce am zis eu!? ... Individului, nimic, dar în sinea mea am zis că i dus cu pluta.
Pe măsură ce trece timpul şi diverse evenimente se succedă constat că s-ar putea să-mi revizuiesc opinia de atunci referitor la individul cu pricina.
14 mai 2011
Ţara arde şi baba se piaptănă
Petitie online:
STOP Legii dublarii filmelor Victor Socaciu
Butonez şi eu ca tot omu' telecomanda, baleind de la un program la altul, când, poc, Antena 3, ştire: unii vor ca mari actori străini să-i auzim în dulcea limbă românească... nici nu vreau să mă gândesc cum o suna un film românesc dublat de orice mare, super, extra actor străin... Să nu aud vocea lui Ion Caramitru, a Tamarei Buciuceanu-Botez sau alţi actori, în Liceenii de pildă, mi se pare o impietate adusă filmului amintit şi tuturor actorilor ce joacă în el; îşi pierde tot farmecul... aceeaşi părere o am la ideea de a auzi un actor francez în engleză, sau unul italian în engleză şi viceversa, adică orice combinaţie în care actorul pe care îl văd pe ecran devine schimonosit tăindu-i-se coardele vocale.
Mai mult, mirarea a fost că o personalitate ca Victor Socaciu să vină cu asemenea propunere. Şi ce argumentare... cică aşa au făcut toate marile state europene... ce mici şi nesemnificativi suntem dacă trebuie mereu să facem ca ei!... În plus s-a mai zis că astfel se urmăreşte prezervarea limbii române... Fantastic.... Dacă asta ar fi ţinta cu adevărat, apoi deh, bănişorii ăia mai bine ar fi folosiţi cu scopul de a eradica incultura mai bine.
Ce bine o să se păstreze limba română pentru că ăla de înjură pe englezeşte/americăneşte o să îl auzim în româneşte! Oare!?...
Adică ce ni se spune e că Ţaţa Miţa din Cucuieţii din Deal este afectată de filmele americăneşti că nu le aude în romănă şi dacă o să ajungem să ne rătăcim prin Cucuieţii din Deal n'o să mai ştie a ne îndruma pe româneşte.
Astea probleme, nu faptul că se îngroaşă numărul persoanelor care nu mai au soluţii de supravieţuire. Mda... Asta nu este o problemă, asta se doreşte!... Se creează condiţiile pentru ca oamenii să ajungă în imposibilitate de plată a consumului locuinţei ce o foloseşte şi când ajunge la 1000 de Euro este dat afară - dacă nu cumva chiar şi la o sumă mai mică - şi casa vândută pe un preţ derizoriu, iar oamenii ajunşi în stradă le umflă buzunarele fără fund ale ăstora de nu-i mai satură Dumnezeu cu opulenţa. E o schemă extrem de simplă pentru cine deţine toate pârghiile ca să o pună în practică. Timp şi răbdare să aibă, în rest nimic nu le şade în cale.
STOP Legii dublarii filmelor Victor Socaciu
Butonez şi eu ca tot omu' telecomanda, baleind de la un program la altul, când, poc, Antena 3, ştire: unii vor ca mari actori străini să-i auzim în dulcea limbă românească... nici nu vreau să mă gândesc cum o suna un film românesc dublat de orice mare, super, extra actor străin... Să nu aud vocea lui Ion Caramitru, a Tamarei Buciuceanu-Botez sau alţi actori, în Liceenii de pildă, mi se pare o impietate adusă filmului amintit şi tuturor actorilor ce joacă în el; îşi pierde tot farmecul... aceeaşi părere o am la ideea de a auzi un actor francez în engleză, sau unul italian în engleză şi viceversa, adică orice combinaţie în care actorul pe care îl văd pe ecran devine schimonosit tăindu-i-se coardele vocale.
Mai mult, mirarea a fost că o personalitate ca Victor Socaciu să vină cu asemenea propunere. Şi ce argumentare... cică aşa au făcut toate marile state europene... ce mici şi nesemnificativi suntem dacă trebuie mereu să facem ca ei!... În plus s-a mai zis că astfel se urmăreşte prezervarea limbii române... Fantastic.... Dacă asta ar fi ţinta cu adevărat, apoi deh, bănişorii ăia mai bine ar fi folosiţi cu scopul de a eradica incultura mai bine.
Ce bine o să se păstreze limba română pentru că ăla de înjură pe englezeşte/americăneşte o să îl auzim în româneşte! Oare!?...
Adică ce ni se spune e că Ţaţa Miţa din Cucuieţii din Deal este afectată de filmele americăneşti că nu le aude în romănă şi dacă o să ajungem să ne rătăcim prin Cucuieţii din Deal n'o să mai ştie a ne îndruma pe româneşte.
Astea probleme, nu faptul că se îngroaşă numărul persoanelor care nu mai au soluţii de supravieţuire. Mda... Asta nu este o problemă, asta se doreşte!... Se creează condiţiile pentru ca oamenii să ajungă în imposibilitate de plată a consumului locuinţei ce o foloseşte şi când ajunge la 1000 de Euro este dat afară - dacă nu cumva chiar şi la o sumă mai mică - şi casa vândută pe un preţ derizoriu, iar oamenii ajunşi în stradă le umflă buzunarele fără fund ale ăstora de nu-i mai satură Dumnezeu cu opulenţa. E o schemă extrem de simplă pentru cine deţine toate pârghiile ca să o pună în practică. Timp şi răbdare să aibă, în rest nimic nu le şade în cale.
11 mai 2011
Vălul islamic şi nu numai
A apărut ştirea interzicerii vălului islamic în Franţa. Purtarea acestuia soldându-se cu amendă. La majoritatea comentariilor am regăsit propria mea opinie.... aceea că merită.
Dar... după ce am citit argumentele pro şi contra acestei hotărâri am realizat că lucrurile nu sunt chiar aşa... şi, ceea ce mi s-a părut cu adevărat interesant a fost mai ales faptul că am regăsit aceeaşi dorinţă puternică ca islamiştii trăitori printre creştini să fie puşi la punct.
Unii spuneau chiar că lumea creştină este mult prea permisivă la agresiunea vădită a musulmanilor. La asemenea afirmaţie am constatat un fapt înfiorător; că practic şi între "molaticii" creştini zace o forţă devoratoare şi că dacă s-ar dezlănţui în toată splendoarea ei ar ieşi urât de tot.
Cum spuneam mai devreme, am constatat că totuşi există persoane care au argumentat de ce această acţiune este incorectă, motiv pentru care rotiţele au început să se învârtă şi prima ideea care s-a ivit m-a dus cu gândul la Biblie şi anume la una din marile diferenţe existente între Noul şi Vechiul Testament este modul de abordare al duşmanului, mai concret, s-a tecut de la "Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte" la "Dacă cineva îţi dă o palmă, întoarce şi celălalt obraz" (nu am pretenţia că am scris cuvintele exact). Aşadar extrapolând aceste principii rezultă - în opinia mea - că stindardul unui adevărat creştin nu este lupta cu vătămare corporală şi nici măcar lupta în idei.
Orice luptă presupune acţiune şi reacţiune... Ce înseamnă aceasta, în contextul expus!?... Simplu... musulmaniii acţionează, creştinii reacţionează, musulmanii acţionează, creştinii reacţionează..... şi tot aşa la infinit se poate presupune.
Tot ce pot să remarc însă este că în spatele disensiunilor religioase nu stau altceva decât luptele pentru putere, pentru acces la bogăţii şi resurse natuarale. Căci de ar fi fost altfel toate aceste lupte ar fi încetat demult.
Să revenim la credinţă, în speţă la cea creştină, cu cîteva extrase din Biblie:
- în Evanghelia după Luca, cap.6, versetul 29:
"Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa;"
- în Evanghelia după Matei, cap.5, versetul39:
"Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt."
- în Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, cap.11, versetul 20:
"Căci de vă robeşte cineva, de vă mănâncă cineva, de vă ia ce e al vostru, de vă priveşte cineva cu măndrie, de vă loveşte cineva peste obraz, - răbdaţi."
Ideea pe care o văd a se desprinde de aici constă în dispariţia eroului de pe front şi apariţia eroului care acceptă moartea ca supremă jertfă în slujba credinţei, prin alegerea de a suporta consecinţele lipsei de reacţie la atacul celor ce vor să supună, în numele, a ceva ce nu cred că propovăduieşte nici o credinţă de pe faţa pământului. Pericolul care apare însă, este acela de cotropire, şi capacitatea unui număr semnificativ de oameni de a vedea un frate sau o soră în cei ce produc teroare, precum cei sfinţi, care în timp ce le este luată viaţa găsesc puterea să se roage pentru sufletul păcătoşilor, pare de neimaginat să cuprindă un număr atât de mare de oameni încât conflictele să fie eradicate.
Aşadar, concluzia ar fi, în opinia mea, că atât timp cât oamenii se vor simţi atraşi de plăcerea diabolică de a-şi supune semenii, tot aşa şi conflictele vor dăinui... căci mereu vor fi destui care să nu accepte să fie călcaţi în picioare de semenii lor....
Dar... după ce am citit argumentele pro şi contra acestei hotărâri am realizat că lucrurile nu sunt chiar aşa... şi, ceea ce mi s-a părut cu adevărat interesant a fost mai ales faptul că am regăsit aceeaşi dorinţă puternică ca islamiştii trăitori printre creştini să fie puşi la punct.
Unii spuneau chiar că lumea creştină este mult prea permisivă la agresiunea vădită a musulmanilor. La asemenea afirmaţie am constatat un fapt înfiorător; că practic şi între "molaticii" creştini zace o forţă devoratoare şi că dacă s-ar dezlănţui în toată splendoarea ei ar ieşi urât de tot.
Cum spuneam mai devreme, am constatat că totuşi există persoane care au argumentat de ce această acţiune este incorectă, motiv pentru care rotiţele au început să se învârtă şi prima ideea care s-a ivit m-a dus cu gândul la Biblie şi anume la una din marile diferenţe existente între Noul şi Vechiul Testament este modul de abordare al duşmanului, mai concret, s-a tecut de la "Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte" la "Dacă cineva îţi dă o palmă, întoarce şi celălalt obraz" (nu am pretenţia că am scris cuvintele exact). Aşadar extrapolând aceste principii rezultă - în opinia mea - că stindardul unui adevărat creştin nu este lupta cu vătămare corporală şi nici măcar lupta în idei.
Orice luptă presupune acţiune şi reacţiune... Ce înseamnă aceasta, în contextul expus!?... Simplu... musulmaniii acţionează, creştinii reacţionează, musulmanii acţionează, creştinii reacţionează..... şi tot aşa la infinit se poate presupune.
Tot ce pot să remarc însă este că în spatele disensiunilor religioase nu stau altceva decât luptele pentru putere, pentru acces la bogăţii şi resurse natuarale. Căci de ar fi fost altfel toate aceste lupte ar fi încetat demult.
Să revenim la credinţă, în speţă la cea creştină, cu cîteva extrase din Biblie:
- în Evanghelia după Luca, cap.6, versetul 29:
"Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa;"
- în Evanghelia după Matei, cap.5, versetul39:
"Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt."
- în Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, cap.11, versetul 20:
"Căci de vă robeşte cineva, de vă mănâncă cineva, de vă ia ce e al vostru, de vă priveşte cineva cu măndrie, de vă loveşte cineva peste obraz, - răbdaţi."
Ideea pe care o văd a se desprinde de aici constă în dispariţia eroului de pe front şi apariţia eroului care acceptă moartea ca supremă jertfă în slujba credinţei, prin alegerea de a suporta consecinţele lipsei de reacţie la atacul celor ce vor să supună, în numele, a ceva ce nu cred că propovăduieşte nici o credinţă de pe faţa pământului. Pericolul care apare însă, este acela de cotropire, şi capacitatea unui număr semnificativ de oameni de a vedea un frate sau o soră în cei ce produc teroare, precum cei sfinţi, care în timp ce le este luată viaţa găsesc puterea să se roage pentru sufletul păcătoşilor, pare de neimaginat să cuprindă un număr atât de mare de oameni încât conflictele să fie eradicate.
Aşadar, concluzia ar fi, în opinia mea, că atât timp cât oamenii se vor simţi atraşi de plăcerea diabolică de a-şi supune semenii, tot aşa şi conflictele vor dăinui... căci mereu vor fi destui care să nu accepte să fie călcaţi în picioare de semenii lor....
Rochiţă, pălărioară... gentuţă
Căteva lucruşoare de care sunt încântată cum au ieşit :) ... dacă îţi place şi ţie şi doreşti să-i faci puştoaicei tale o surpriză de genul acesta anunţă-mă cu un mesaj ....
 |
17 apr. 2011
Idei... Comentarii... Idei
Citesc tot felul de informaţii, idei, percepţii, comentarii ale altora; le storc, dezbat cu alţii şi cu mine însămi... însă în scris să le exprim - propriile idei - nici vorbă.
Când mintea îţi e plină de pareri, idei, a le exprima verbal, a le dezvolta din mers, pe măsură ce dicuţia înaintează, pare ceva teribil de uşor.... dar a le scrie (deh... nu pe hârtie, că asta a cam ieşit din schemă de la o vreme :D) pentru unii e o adevărată provocare; aici mă înscriu şi eu.
Şi iaca acu' deja se iveşte prima idee-întrebare retorică ... cum să reuşeşti a transforma avanlanşa ideilor spuse în avalanşa ideilor scrise... şi blogul aceasta este provocarea mea în a afla un posibil răspuns... căci sigur răspunsurile sunt multiple, dar care din ele este adevărul meu rămâne de văzut.... :)
Când mintea îţi e plină de pareri, idei, a le exprima verbal, a le dezvolta din mers, pe măsură ce dicuţia înaintează, pare ceva teribil de uşor.... dar a le scrie (deh... nu pe hârtie, că asta a cam ieşit din schemă de la o vreme :D) pentru unii e o adevărată provocare; aici mă înscriu şi eu.
Şi iaca acu' deja se iveşte prima idee-întrebare retorică ... cum să reuşeşti a transforma avanlanşa ideilor spuse în avalanşa ideilor scrise... şi blogul aceasta este provocarea mea în a afla un posibil răspuns... căci sigur răspunsurile sunt multiple, dar care din ele este adevărul meu rămâne de văzut.... :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)